Atena: Între măreție și decădere

Scris de | City Break, Grecia, Review

Vestigii istorice de excepție, într-un oraș ghetou

De multă vreme tot cochetam cu ideea de a vizita Atena, în primul rând pentru Acropole și Parthenon și mai apoi pentru toate celelalte artefacte arheologice pe care nu le-am vazut decât în cărțile de istorie. Mi s-a părut totdeauna, din punct de vedere cultural, unul din locurile pe care trebuie să le vizitezi, măcar o data în viață. În fond rădăcinile civilizației democratice occidentale acolo sunt!

În toamna aceasta s-a ivit ocazia unei vizite la Atena sub forma unui city-break de 4 zile.

Am rezervat o cameră la un hotel din apropierea dealului Parthenon și iată-ne aterizând la Atena cu o cursa Ryanair, într-o dimineață destul de rece de noiembrie.

La prima vedere, Atena te întampină cu o infrastructură destul de bine pusă la punct. De exemplu, metroul ajunge până la aeroport, sub forma unui tren de suprafață.

Biletul dus costa 12,50 Euro iar dus-întors 21 Euro. Trebuie spus că acesta este un tarif special, valabil doar pe legătura cu aeroportul, în rest tarifele la transportul în comun fiind semnificativ mai mici.

Dupa câteva stații, trenul o ia pe sub pământ și urmează linia de metrou M3 (albastru), trecând prin toate stațiile acesteia. O oprire frecventă este la stația din Piața Syntagma, centrul Atenei, la aproximativ 40 minute de la plecarea de la aeroport.

Știam de la prieteni că zona din jurul Pieței Omonia, un fel de „Piata Universitatii” de la noi, ar trebui evitată, dar în ruptul capului nu ne-am fi putut imagina așa ceva!

A fost una dintre experiențele cele mai șocante pe care le-am avut în cursul peregrinărilor noastre prin capitalele europene.

Practic, cartiere centrale întregi, din jurul piețelor Omonia si Syntagma, în mare, toata zona centrală a Atenei, sunt transformate în ghetouri!! De neimaginat probabil și pentru localnici, aceste zone formate din străduțe cochete altă dată, sunt acum lăsate pradă bandelor de cartier, drogaților și refugiaților.

Nenumărați oameni ai străzii, refugiați și greci deopotrivă, dorm sub cerul liber, adăpostindu-se de ploaie pe sub coloanele diferitelor blocuri, pe bucăți de carton. Pe aceste străzi, în aer dăinuie permanent un miros înțepător de urină și de dejecții umane. Locuitorii din aceste zone, își fac cu greu loc să iasă din case împingând la o parte cate un drogat adormit rezemat de ușa blocului.

Pereții tuturor caselor, sunt pictați în culorile feluritelor bande de cartier până sus, sus de tot. Practic fațadele au devenit, după cum ne-a povestit un localnic, adevărate panouri de afișaj ale furiei populare împotriva sistemului.

Nici metroul nu face excepție furiei bandelor de cartier, trenurile fiind vopsite deopotrivă cu pereții caselor.

În prima seară, la întoarcerea în camera de hotel, folosind desigur Google Maps pe drumul cel mai drept, am trecut printr-un părculeț (Exarchion, la doar două străzi de Ministerul Culturii!!) și pentru prima dată de când călătoresc, mi-a fost teamă.

Ne-am trezit împrejurați de drogați și oameni ai străzii, fără să mai putem sa ne întoarcem. Este o senzație de nesiguranță greu de descris.

Privirea tulbure și mersul legănat al drogaților care se plimbau prin fața noastră îmi dau și acum fiori pe șira spinării.

În butoaie ardeau focuri la care acești amărâți se încălzeau. În stânga un tip, probabil dealer-ul local, împărțea seringi cu droguri în văzul tuturor.

Și în tot acest marasm în care probabil sute de oameni se zbat, nu am văzut nici un polițist sau reprezentant al legii. Aceștia se ascund probabil în secțiile de poliție, nu știu, sau slujesc numai grangurii locali. În rest, locuitorii sunt lăsați să se descurce singuri cum pot.

Închei această scurtă descirere aici, cu o singură observație personală și desigur subiectivă:

Centrul Atenei este imaginea decăzută a unei capitale ajunsă aici datorită corupției și a hoției generalizate la nivel de stat.

Este o imagine testament, ce îmi va reveni în minte ori de câte ori cineva îmi va mai spune acasă „Las’ că merge și așa, că ne înțelegem noi”. „Înțelesul” (a se citi furăciunea) va avea mereu în mintea mea, mirosul acela ascuțit, de urină, de pe străzile Atenei.

Spre lauda localnicilor, oameni pașnici și primitori altminteri, trebuie spus că atmosfera de ghetou este specifică numai centrului capitalei elene, în rest viața derulându-se normal, ca și în orice alt oraș european.

În autobuz, oamenii se ridică respectuos pentru a da locul persoanelor în vârstă sau femeilor însărcinate (lucru care pe la noi s-a cam uitat) iar transportul în comun este unul extrem de civilizat și de bine pus la punct.

 În urmatoarele secțiuni va prezentăm câteva obiective pe care le-am vizitat în cursul șederii noastre la Atena, și pe care vi le recomandăm călduros. 
Daca ți-a plăcut, partajează articolul cu prietenii tăi!

Înainte

Ultima modificare: 10 ianuarie 2019

Comentează articolul